atâtea prostii mi se îngrămădesc în cap
ațe dentare prinse de movilițe din țesut moale
și din tot ce fac, trebuie să mă opresc câte-un minut
să-mi ușurez strânsoarea

un mic extaz mă stăpânește în acel moment
și mă uit în cap ca
la un desen animat
stau cu curu-n sus și mă uit în gura asta de metrou
întrebându-mă de unde-i ochiul care vede curul
și-atunci
ațele se întind, strălucesc de încordare
decorurile se mișcă

„trase de măgăruși!” intervine desenul animat

trase de ceva nevăzut
și lucrurile cu adevărat importante se adună sub pleoape
ca un praf supărător.