sufletul Saskiei fusese trimis la porțile Orientului
într-o colivie destul de încăpătoare cât să adune
în zorii fiecărei zile
basme despre un ținut dumnezeiesc în care
se nășteau oameni cu sânge molcom
într-al cărui scepticism agoniza veriga lipsă
din tabloul lui Darwin
într-a căror neîncredere poeții și filosofii lor
se sinucideau într-o perpetuă epopee
a fluturelui pe lampă


astfel, pe parcursul zilei sufletul Saskiei se metamorfoza
din pasăre pierdută de stol în frunză roșie
iar la căderea serii se strecura prin gratii
aneantizând toate expresiile în rigor mortis
în timp ce fura o clipă de somn pe vreo plantă carnivoră
refăcând din temelie naivitatea aproape nealterată
de a-și imagina....
o arcă