Lumea s-a închis la răsărit,

iar uriașul peșterii existențiale

mă așteaptă pe un alt tărâm;

am obosit aici, în lupta cotidiană,

unde mă zdrobesc ferestrele amintirii

și glasul unui copil pierdut.

în noaptea asta stelele se pictează în genune

iar universul meu s-a descompus…

Mi-e foame de vise,
de ochii tăi de mare și de clepsidra de pe noptiră.

În rest… Iubirile s-au stins.