COMETÃ


Sunt integrat unei comete
Ce, periodic, reînvie,
Mister al spațiilor moarte,
Bob înghețat de apă vie.

Ciudat destin lăsat de zei,
Să tinzi mereu spre focul sacru
Și căi cu șine de tramvai
Să îți impună-un simulacru;

Să treci pe drumuri paralele
Ca orb neajutat, în cosmos,
Și totuși să descrii elipse
Ce-au fost trasate-ntâi de Cronos;

Să arzi în focul re-ntâlnirii
Acelui astru ce te-absoarbe
Și proiectat spre infinituri
Să fii respins în spații oarbe.

O scânteiere efemeră
I-a dat ca drept stăpânul lumii;
In rest, eterna solitară
Migrare-n mrejele genunii.

Bob înghețat de apă vie
E sufletul unei comete,
Mister al spațiilor moarte
Ce, periodic, reînvie.