sunt pentru tot și toate,
încă de dimineață pînă la întunericul dens
din spatele pleoapelor.
cafeaua e indispusă și îi ascult tribulațiile fierbinți
farfuria, mult prea plată și închistată
în babelul aburului autoritar.
încerc să o consolez în fața prea plinului
întotdeauna străin de sângele ei.
apoi, șinele de tramvai în permanentul lor monolog
cu roți obosite și supraîncărcate
de tăcerea de deasupra.
tot,toate vorbind despre căderea în gol
care li se aplică sistematic
fără să li se ceară permisiunea.
și într-un cerc central dispus, eu.
cu miriade de brațe
care captează sunetele
de pe fiecare linie întreruptă din pânză.
primesc,voit sau nu,zgomotul de dincolo de acele
ceasului meu
și îl returnez tradus
cu toată acuratețea de care sunt în stare.
și așa știu
cum raza cercului se mișcă într-un singur corp.
cum, alternativ,e ego și alteritate.