Mă tem de ne-Raiul ce m-ar aștepta
De-ar fi să dispară trăirea-mi cea grea.

Un cuib de obsesii strivesc între vise
Strivesc între vise și roase impresii
Că Cerul nu vrea decât albe credinți
Născute din pure și lungi suferinți.

O viață-mpărțită-n cuvinte-lumină
Ce anii sfidează și timpul închină.
Și ce-am învățat pân-acum de la dor?
Că dorul ne-nvață să murim mai ușor.

Cum anii ni-s umezi si-aninii ard lent,
Să-mi facă sicriu de anin, evident.
Nu văd cât se cere stropit acest lut
Căci fumul e iute, aninul e ud.
Veghează la capătul drumului meu
Lui nu I-a fost oare lutu-ți prea greu?