Iubita mea, ce ochi ascuns mi-nhibă timpul
Ca-ntr-o încătușare a dezlănțuirii
Și cât frumos dormea-i tu sus... pe gânduri,
Atunci când te iubeam în legea firii.

Că vinul, l-ai vărsa printre cuvinte
Ca-ntr-o însângerare de cristal,
Și-atunci, m-aș ridica tiptil la tine-n minte
Și m-aș întinde ca o uitare peste mal.