Nu mai sunt.
La marginea orașului pasul meu șters.

Când ai trecut pe aici,
sângele s-a zgâlțâit
în frisoane prelungi,
toate silabele mi-au căzut
împrăștiate-mprejur,
neputincioase zgâriau parchetul.
Abia se târau
spre cei o mie de ani care le-ar trebui
pentru a se întoarce înapoi
în cuvinte.


(1 feb. 2007)