Nu este ceea ce pare
sub o față mult prea fardată
poți descoperi doar trăsături de piatră,
o ființă impulsivă și chiar ciudată.

Firescul ce acum coboară,
va aduce pe un ecran
o față străină cu râs sacadat.
Inevitabilul apare pe retină
și sensul vorbelor plutesc
spre un tavan colorat.
Gândul ciuruit de speranță
spre culmi nebănuite zboară.

Voința uitată de un chip
cu ochelari și barbă roșcovană
salută plecarea spre infinit
a grosolăniei cu un chip de fecioară.
Pe culmea asta ideile clocite
sunt prinse de intruși din zbor,
visele sunt dislocate , amețite.

Cuprinsă este doar de boala
care nu se mai vindecă,
oratoria cu hainele uzate,
cenușii sau poate numai negre.
Cine la timonă stă de veghe
și cine din boală nu ne mai scoală?
Prostia și în subteran doar tainele.