Rugăciune



Mai vine-o zi în care n-am

De dat nimic lui Dumnezeu –

Oprite fructe, doar, din ram,

Mănânc, supus, mănânc, mereu –



Și lumea toată-i un Eden,

Pe care-un șarpe mi-l oferă,

Aș tot gusta din el, etern,

În via Terrei, filoxeră -



Precum un vierme pofticios,

Precum o nobilă turbare,

Opritul fruct, tot mai frumos,

Mi-e leac, și țel, și alinare –



Ca un păianjen suculent

Îmi este gazda cea mai bună,

Mănânc opritul fruct, atent –

Și el mă umple, și mă sună –



În plasa lui de nervi subtili,

Pe scena lui de dulci cadriluri,

Sunt Rege peste crocodili,

Și Visător peste deliruri –



Și rob atâtor fructe-oprite,

Și rob al burții, și al pielii,

Și-al nervilor de stalactite,

Mănânc și fructul îndoielii -



Mănânc, supus, mănânc, mereu,

Oprite fructe, doar, din ram -

Mai vine-o zi în care n-am

De dat nimic lui Dumnezeu…



4 noiembrie 2008