Enigmatici ca două fosile ale trecutului
ne regăsim printre ruine
tu - un mister etern pentru mine
eu - victima absolutului
și cum după o ploaie îndelungată
răsare curcubeul
privirea ta incert uitată
s-a năpustit peste mine...
e frig... e noapte... prea târziu
trăim acum un alt destin
cât de străină să îți fiu
acum când stăm sub altă stea
acum când alte patimi izvorăsc
în aceleași inimi de cristal
când alte doruri născocești
și același suflet te-așteaptă în zadar...