Scutură-ți pădure rugina
Și răsai lumină din tufișuri!
Nu e timp de înc-o ploaie...
Se-ncep războaie!

Ce te vaiți sub frunza tremurîndă?
Aștepti de prin cer izbîndă?
Cerul e departe și abea dacă te vede...
Ridică-ți cetina și stai de veghe!

Poate cerul singur te înfruntă,
Îți cată trunchiul de ți-i tare
Căci vezi tot prin încercări de luptă
Îți întărești și mușchii la hotare.

Și n-or intra mișeii cu pluguri ascuțite
Să dărîme iarba verde,abia ieșită,
Nu și-or roade ghearele din lăcomie alungite
Să se scarpine de visuri și doruri sfinte!

Înțiră-ți brazi--soldați de frunte,
Fă-ți cetate,crește-ți munte,
Ai curaj și-n tine te încrede,
Ridicăți fruntea și stai de veghe!