Primește veste-aceasta trimisă într-o seară
Când ceasu-înnebunise și n-avea nici un număr,
Aveam un roi de fluturi înzăpeziți pe umăr
Nu exista-năuntru, nu exista afară.

Plângeam cu de-amănuntul cuvintele străine
Potop de-nsingurare într-un cotlon de viață
Oftând din vreme-n vreme pustii cărări de gheață,
Plângeam de frigul iernii care-ncepuse-n mine.

Primește veste-aceasta trimisă de la Poluri
S-ajungă pân' la tine ca un sărut molcom
Al florilor de zarzăr căzând încet din pom
De dorul unor fluturi plecați spre tine-n stoluri.

-din vol. finalei LicArt - 2005
-din vol. Româncă marcă înregistrată