click-clack închizi totul
o singură ușă rămâne deschisă
o singură evidență

intimitatea în care te așezi confortabil
palpezi realități obscure
reiei sensul mersului pe sub apă
când alte spații devin ostile
sau vine o mână brută și îți smulge
câteva fibre din jurul inimii

pătura de frig
și tremurul din intersecție
când celălalt fuge
simți cum trage după el o sanie de mâhnire
seamănă cu mânzul vânăt
pe care l-ai mângâiat ore în șir
în livadă ca să te poată măcar privi
să îți adulmece respirația

îl lași să se ducă

click-clack se închide portiera
mergi pe un bulevard de tăcere
un fel de traversă intermitentă
o cădere în gol
și vezi totul plutind deasupra ta
înainte de sincopă

în fața teatrului rămân doar
cerșetorii
ascund mizeria orașului în mânecile rupte