în orașul care are grijă de morți
cimitirul este pe deal
aproape de cer
atât cât se poate

să fii vigilent
să te păzești de omul cu vorbirea uscată a frunzelor
și povestirile lui mai lungi ca trilurile mașinii salvării
despre sanatorii de lux
lesne își arată viața învelită în coajă de ou
el știe
și cel blând și cel violent vor ridica brațul
nu se ferește de mîngîiere sau de lovitură

în privința propriei soarte are mâinile legate
numai picioarele îi sunt libere încă
le înfige în asfalt
privește pe deasupra creștetului tău
în propriul trecut
de parcă ar viziona un meci

ziua derulează strada
ca pe o bandă dactilografică
omul acesta
literă
a unui cuvânt dintr-o limbă uitată
te va ruga să-i vizitezi mama
soră a tatălui tău
și nu ai timp