astăzi există santinele la fiecare colț de stradă, nu le percepem cu ochiul liber
avem nevoie de un fel de poetică a pătrunderii-n zidul celuilalt
un fel de al 3-lea ochi clocotitor în subteranele vocii
astăzi există un remediu pentru orice situație anacronică
stupefacția este și mai mare dacă ceri o pastilă a morții
ți se dă un rechin de plastic pe care te poți duce în larg
sau dacă ți se pare ilogic poți intra într-o librărie
de exemplu, la Carturești sunt pilule câte vrei
chiar pe parchet, dacă mergi încet auzi
cum plesnesc sub tălpi privirile mirate ale autorilor din raft
sau chiar ale clienților care sorb ceaiul faraonului
cu aromă de fum din hieroglife arse între pumni
încă o inovație incalificabilă, probabil Ramses ar mai porni
câteva bătălii pentru această redută
astăzi există un dig al iubirii, vezi, asta nu știai
din mine pleacă o punte îngustă sub care dănțuie o lume cu bocancii murdari
ultima treaptă e undeva în inima ta, acolo se aud pescărușii agitați
cum se hrănesc din stârvul ei
astăzi există un loc pentru inocenți
oricine poate desena pe Bulevardul Magheru cu o cretă albă un cerc în care să stea ca-ntr-o colivie
să privească nepăsător pietonii care trec prin el și nu-i simt tristețea
sub degete i se naște o corabie când plouă, atunci pleacă fără să spună un cuvânt
astăzi e o zi ca oricare alta, 22C, am motive, am pasiuni, cursa continuă
îmi vine în minte întrebarea din „Antimetafizica”, „Când ai obiectualizat prima oară cerul?”
când ai fost conștient de el sau când l-ai perceput ca pe un obiect, nu?
eu am un cer personal, îl țin în buzunar, când mi-e dor de tine îl scot și-i dau drumul
dincolo de linia de sosire erupe un vulcan
și acum după o mie de ani mă trezesc într-o vietate stupidă cu limită la accesul în viața ta,
cu limită la semaforul din creierul meu
ceva nu merge, undeva a dat eroare, trebuie să resetez mersul prin tine
undo typing refresh research print preview
next life will be better