Trezită pe planeta oprită din balans,
ca într-o poveste ai văzut
că suntem ultimele două exemplare
dintr-o rasă ce a dispărut.
Ai vrut să fugi?
Știai un drum
către zilele care nu ne mai ajung?
Dar chipul meu în somn ți se părea
mai tainic decât chipul unui faraon
trăit printre jurăminte de nisipuri,
mai înțelept decât chipurile
celor care dorm
cu credința în jurământul de milenii.
Înfricoșată,
te-ai vârât la loc sub pături.
Trupul tău era
miezul galben al nopții,
Și în clipa când te-ai dezvelit
ne-a luminat pereții.