Iubită, Soră, Frate…




Și eu îți scriu pe ruga rănită de amiază -

Iubită, Sora, Frate - Poetule: creează!

Cu floarea rugăciunii, cu sarea mâinii tale,

Cu-nmiresmarea pâinii, pe sufletele goale –



Mai scrie zbor, o clipă, chiar dacă nu se-ntoarce

În cuibul zămislirii, și e prădat de Parce –

Mai scrie pe-o aripă de gânduri, o pisanie

De limbă aurită, din vechea ei cazanie –



Și eu îți scriu pe rugă, în iarna dezgolită,

Iubită, Soră, Frate – mai scrie-ne cu pită!

Mai scrie cu o haină, mai scrie cu un leac,

Cu un pahar de apă – pe prispa unui veac –



Și veacul să îți fie, în infinit, secundă –

Să-ți dea să bei, din Taina-I, Cel care ne inundă –

Să-ți vină lânga tâmplă, privighetori, pereche,

Șoptindu-ți noi isoane, din veșnicia veche –



Iubită, Soră, Frate – Poetule – mai scrie

Idiomuri ce-și dau Duhul, s-ajungă poezie,

Și ce ți-au pus atâția profesori, în simțire –

Compune tu, cu tine, eterna clopotire –



Mai iute, mai înceată, mai bună, ori sărmană,

Iubită, Frate, Soră – pune cuvânt, pe rană –

Mai scrie-o poezie, pentru bolnavi, ori teferi –

Și se va naște-n ceruri un Leagăn de Luceferi –



Căci însuși Universul, bucată cu bucată,

Din poezie, naște – cum l-a născut un Tată –

Și de a spus “Lumină!” , lumina ta să-i fie

O veșnicie, încă, Cuvânt, și Poezie –



Iubită, Frate, Soră – cu inima ta, scrie…