Te lași mereu învins

Miroase a cuib de șoareci,
A putregai încins,
Și tu doar taci,
Te lași mereu învins.
Fără să lupți cu teama,
Fără voință bună,
Fără să-ți dai seama,
Dar clopotul îți sună.
Și ce-ai simțit?
Aceeași viață grea,
Pe care au trăit,
Străbunii așișderea.
Rămâi doar cu speranța,
ÃŽn cei ce vor veni,
Dar mare-i ignoranța!
Ei tot greu vor trăi.
Frâiele sunt prinse,
Într-un mănunchi prea mare,
Și prea demult sunt strânse
Averi răsunătoare.
Un bob tu de-ai furat,
Ai plătit amarnic,
Cu vârf și îndesat,
Fără amânare, grabnic.