A-ncercat întâi asfaltul
Ploaia ce-anceput aseară.
A lăsat fără de zarvă,
Și pustie strada iară.

A adus fără de veste
Frigul înapoi în case,
Picuri numărând pe tabla
Geamului cu storuri trase.

A-mbibat apoi pământul,
Plumb turnând în lung de drum.
Cristalinul cer albastru
A-mbrăcat mantii de fum.

Sub umbrelele grăbite
Fuge lumea după treabă.
Pe sub streșini, zgribulite,
Vrăbiuțele se-ntreabă:

De-au visat că-i primăvară;
Muștele c-au înviat;
Funigei că-n zare zboară;
Iarna tristă c-a plecat?

Soarele de-a fost aievea,
Bucurând mugurii sparți;
Mâțișori rupând copiii,
Din copacii cei plecați?

Florile-nvingând pământul,
Năpârlit de blana sură;
Vreascurile fumegânde,
Într-un colț de bătătură?

Cristalinul râs din zori
Să fi fost doar vis de iarnă,
Sau pe praful înghețat,
Plânge noua primăvară?