Am încercat să schimb râzând destinul,
Fără să știu că eu râdeam de mine.
Mai bine aș fi-nțeles ce e-n suspine
Când timpul îmi fura viața, hainul!

Și m-am lăsat atras de ciudățenii
Trudind să înțeleg necunoscutul.
Am început mereu cu începutul,
Donând, mereu, pur zâmbet pe suspine.

O fi fost rău ...o fi fost bine!?
Poate voi ști, sau nu voi ști nicicând.
Va trece viața, carte, rând cu rând,
Fără să întâlnesc ,citind, cuvântul bine.

Mă uit la tine. Mă privești și nu-nțelegi!
Cum ai putea s-o faci știind puține?
Ce aș putea să fac să te conving
Să mă-nsoțești, în zbor, peste ruine?

Sunt atitudini, forme și culori,
Legate strict de înțelesul clipei.
Le-am străbătut prin baterea aripei,
Cuprins de-al visului tainici fiori.