Deodata
Nu mai puteam să scriu
Uitasem și primele litere
Cu care m-alintai
Iar penița încercam
Să o înmoi în călimara sufletului
ÃŽn cerneala cu care
mi-am pătat toate amintirile...

am observat
că puteam să scriu în ochii tăi
muzica pe care nimeni
nu o putea auzi
și-atunci am aflat
că doar îngerii se pot bucura
de acest lucru minunat....
acum stau pe umărul tău drept
lângă urechea ce-aștepta prima silabă
ca pe-un ceas deșteptător
și cânt versurile ce nu le mai pot scrie

să știi , de auzi luna murmurând
că i-am cântat și ei vorbindu-i de tine
iar atunci când mă vede pustiu, ca și ea
fredonează melodia mea
și, doamne ce mă scoate din sărite
că nu pot să-i cer drepturi de autor...
știi și tu ce mută este luna
de când ne-am născut noi doi
și-acum, nu lasă nici stelele să doarmă...