În ochii lor revăd un licăr drag
Lumina mea de veghe la catarg;
Un felinar...pe valurile vieții,
O ancoră ce-au scris în noi poeții;

Acea esență a unei mari speranțe
Ce duce spiritul spre performanțe,
Lumina în care se așterne infinitul
Ea definește începutul și sfârșitul.

Este un vis, sau poate o părere
Dar lumina lor mi-aduce noi repere,
M-atrage, devenind ispititoare...
Este lumina cuvintelor nemuritoare;

Le voi sluji mereu spre o lumină pură
Iubindu-le...cu sufletul la gură;
Din inimile lor voi face o grădină,
În ea sa-mi regăsesc repere de lumină.