mi-am dus o biată secundă
la fier vechi
alunecând pe patina timpului
gestul din convoiul gălăgios
sacadat bătea
covorul de la intrare
secunda duhnește a iarnă aprinsă
pe sclipiciul din omăt
și-l aprinde pe obrazul zilei
ținându-i de urât
ecoul din întrebări
cântărește disperat o neființă
cu alb
așternut peste negru
din pleul cel bătrân
o biată secundă.