lacrimile m-au ținut vie,
ca o ploaie...
și-am crescut, precum o salcie,
din vise și dorințe...
în zori de singurătate, albi.
în nopți de rugăciuni, albe.
cu îngeri și lumini de dor.
mi-e dor de timpul
care m-a uitat...
mireasă uitată în inima albă
a cântecului ebraic...
fericirea mea e lacrima.

21 februarie 2009, 19:00