Eu cateodata stau singur la geam
Si-ncerc sa-mi amintesc ceva de mult uitat
Ce se-ntampla atunci? Unde eram?
Tot pare undeva-ntr-un loc indepartat

Oare asa ne e noua sortit
Sa stim putine din al nostru trecut
Si mereu sa uitam ce am gandit
Sa pierdem din minte tot ce am facut?

E un blestem atat de slabi sa fim
O viata petrecuta in uitare
In care nu ne amintim, nu ne caim,
Fiindca oricum n-avem nici o scapare

De ce suntem doar omuleti patetici
Ce nici propria viata nu ne-o amintim
De ce traim etern fiind bezmetici
Cand nici ce-nseamna a trai nu stim?

Pierduti intr-un neant fara de soare
In tot acest mister hain ce ne-nconjoara
Se naste-o ultima sublima intrebare
Oare cand am murit ultima oara?

( noiembrie 2006 )