Și...
vine...Troleibuzul Nopții...
ca un Docar, plin de Ninsori...
să mă culeagă dintr-o Stație,
de pe Tejgheaua unei...Flori...

Reni albi, umbriți de-o Lună plină...
îl trag pe Sănii...de Cleștar...
către Triajul unei pleoape...
cu Pulsul ostenit...
și...rar

Șoferul...
cu...Joben...Albastru...
Deschide...Ușile...de...Ger
și...
mă invită...cu o țigară...
să calc...între.............
Pământ...și...CER

Ce Liniște...adâncă-n Jilțuri...
Și câte Chipuri Moi și Reci…

Ce trist e Troleibuzul Nopții...

Cu care...

Trebuie...să...pleci...


Dan Iorga, Poeme, Anno Dominii...