Înmuguresc omizile, din umbre de copaci
se sting în fluturi, ca să renască iară,

ciupercile-otrăvite, ascunse printre maci
adăpostesc culoarea ce arde până zboară.

Se scutură țărâna peste ogorul gol
și cerne ca o sită, rămân doar bolovanii,

în piatră e mormântul ce stă cu capul gol
dar timpul le petrece, de se întrec cu anii.

Din palmă își mânâncă ciudate ursitoare
s-au înnecat cu toții de se târăsc pe coate,

dacă-ți rămâne viața, trăiești nemuritoare
oricum, în lumea asta, se scapă cine poate.