-Nu fi trist bătrâne
că trăiesc treimii de ani,
de timpul va apune
peste mormântu-ți fără fani!

Voi veghea deasupră-ți
și-n vremuri de restriște,
anul douămii îi spuneți,
de-ncepea seva-mi să miște.

Și-n a ta grădină,
așa cum se cuvine,
mi-ai turnat vieții lumină
găsind loc și pentru mine.

Prin vorbe dulci m-ai alintat,
la rădăcini apă mi-ai dat,
de concurenți m-ai protejat
și să iubesc m-ai învățat.

Când eu ani nu voi avea,
te vei plimba deasupra mea
cu sufletu-ți nemuritor?
Þi-am fost copilul iubitor!