hidrargir năsădit
încep portativul în șoaptă trec de dragoste urlet

unde mă sunt?

cioburi de ochi verzi


tolba poștașilor
șuieratul trenurilor telefonul căsuța de e-mail sau fereastra de messenger
ceașca de cafea
m-au purtat mai aproape sau mai departe
obsesiv, spre un tine

dochie de ceapă, deposedată câte-o foaie sau două
pasiunea cere mită regulat cu exactitatea unui grafic bancar

termometru dorințelor
mereu pășind atent
am forțat echilibrul pe linia vieții
din palma ta stângă

Off… liniile, palmele…
rugăciune… țin între degete perechi de ochi pe rând mătănii înșirate salbă a sângelui

biblioteca agramată. nicio carte nu se întoarce
pe ușă un ștrengar a mâzgălit cu cretă: “Fonduri nerambursabile”

de-o vreme ai plecat și tu obișnuit al sălii de lectură
privesc rouă
cum pagini rupte în grabă din mine
frământate de mâini undeva în buzunare
sângerează portocaliu
cad cuvinte stinse și pauze
țipăt și doar pauze… o bufnitură și alta și alta…
simt că alunec o dată cu sângele
și mă revărs albăstrind asfaltul
amintire: pe piept urma pantofilor tăi

nimicul visul turbată ca o vrăjitoare cu părul vâlvoi după o cursă nebunească pe mătură

sângele clocotind cu furie

apoi de ce-ul
apoi ochii tăi goi fără răspunsuri gravitând pe orbite
apoi apa vie picurând în auz
mă cojesc de mai aproape sau de mai departe
din nucii din gradină cântecul vrăbiilor arborii de plută măseaua ciutelor spirala portocalie de la gâtul tau
sau poemele tale sau ale tale
sau numele copiilor noștri

da alerg ca o turmă de șoareci la auzul flautului fermecat
mă lepăd de strai de urzici
ostenesc de atâta aproape… de atâta departe

...
dincolo de gene în oglindă eu

mă ajut de peniță
apun. pagina baie cu spumă
exilat din sânii ochii palmele scobitura gâtului buze
te ultim picur în cuvinte

acum
LINIȘTE