Coboară azi iubirea în cuvânt
să ne deschidă poarta către cer,
să devenim speranță, dor și cânt
în clipa anotimpului mister.

Purtăm cu grijă-n suflet adieri
de bucurii și lacrimi trecătoare
și așteptăm pe gene mângâieri;
pe buze, șoapte reci, ispititoare.

La marginea trecutului mai stau
împrăștiat în mii și mii de vorbe,
privesc izvoare unde descântau
ielele nopții cu străvechi proverbe .

Coboară azi iubirea dintr-un vers
să-mi risipească lacrima în timp,
un timp ce doarme într-un spațiu șters
murind în golul unui anotimp.


Panciu, 25 martie 2009