ce aș putea aduna
din tine, iubitule?
aș începe cu degetul mic,
cu glezna ochioasă...
ascunsă în ceața uitată
a lutului...
și-aș mai pune buzele tale,
rostind poemul trandafirului
aprins de răsărit...
cât mi-am dorit să răsar!
în palma unui bărbat...
să-mi scrie gândul și dorul,
să mă curbeze pe secundă,
așa... straniu...
ca să nu mai am timp
să mă explic...
doar să mă clonez...
schimbându-mi destinul,
pe chipul unui xerox sufletist,
selenar...
copiind femeia simplă,
continuând iubirea veche,
pe o melodie romantică,
mătăsoasă, roșie...
aprobând dosarul unei iubiri
enigmatice...
scrisă de un înger
care predă altă filozofie...
iubirea!

13 mai 2009, 18:03