Pe banca unui gand plecat
cu o virgina de ideie
am stat privind la o femeie
frumoasa ca un cantec rar.

Nu aveam voce sa o strig
sau bratele de salcie bogata
dar as fi vrut macar o data...
privirea sa-mi intoarca.

Eram prea had si prea departe
de ale sale idealuri?
Nu stiu, caci prins de-a sale valuri
iubirea m-a orbit.

Stau si acum, la panda poate,
pe banca gandului plecat
caci orb cum sunt tot n-am uitat
iubirea de frumos