Sunt eu, stăpînul canalului
Și merg agale pe strada pustie
Este noapte și vînt
Mă dor oasele de la praf
Mă ustură ochii alungiți spre felinar
Am uitat de casă și de viață

Am fost cîndva om
Acum sunt o epavă gată să eșueze
Îmi arunc picioarele înainte fără ritm
Mă tîrăsc la margine de înfern
Cerul sună a clopot fără ecou
Înima o simt ca un dop de plută
Scările sună a metal negru

Mă întorc în canal fără viață
Aprind o țigară pe conducta cheală
Și adorm pe ziare mototolite
Că doar, e și mîine o nouă zi
Mă închin la creator
Și adorm