pentru că, iubirea-i totdeauna despotică,
nici nu știi clipa... exact când îți intră furtunos în casă, ocupând-o toată pentru sine
abuzând de procedee, undeva în subteranele întunecoase ale inimii
desăvârșind torturi, siluind sentimentele contrare,
împletind cele mai parșive rugăminți și înșelătorii, ca apoi
nimicind, reducând ființa, la cea mai cruntă sclavie, ...până când sătulă
ghiftuită, vena-și pune voaleta așa zisei decepții

te alegi doar cu

simțurile amplificate până la țipăt : culorile
au substanță și profunzime ; sunetele sunt auzite chiar
la izvorul lor, când sunt abea foșnet ; formele nu mai sunt aceleași,
trec printr-o geometrie nedescoperită prin zgârcenie...
literele, literele dansează,... în vreme ce prin sânge iubirea se plimbă ...
purtând pripria-i ghilotină pe umăr -
pentru că prea-n-totdeauna-i, despotică...