fără cuvinte dar cu ele descriu
marele maraton în boala de-a fi om
măreț se lasă în declinul neînțelegerii
ideile normale din normalul anormal
isteric gonește prin vene sângele senil
inima palpitează în mod dansant
jucând polca cu delirantul stomac
capilarele urinează profetic la adresa
rinichilor uscați de atâta profesie urinară
nici apa nu mai stă pe pielea îmbătrânită
de atâta tinerețe ce parcă numai trece