Dintr-o vioară arsă cântă-i nopții cântul,
Suflă peste lume flori de păpădie
Și-n lumina sfântă rece ca pământul
Plimbă-te prin mine ca prin podgorie,

Pentru că e toamnă și sunt beți cocorii
Stoarce-mi bunătatea din ciorchinii roșii,
Naște-mi răsărituri, iar pe tâmple norii
Modelează-i babe petrecând cu moșii,

Calcă-mă-n picioare hohotind nebună,
Val uimit de malul ce-i înghite spuma,
Ce senin mi-e pulsul agățat de Lună
Așteptând în taină să-l dezmierde bruma…