Spune-mi că mi-ar fi cheia de la craniu
somnul tuturor femeilor pe care le visez
Spune-mi că mi-ar fi mâinile
dușmanul trupului tău ascuns sub pielea-mi
Spune-mi că dincolo de toate acestea
nu se pierde decât un bețigaș din ceara
pe care alunecam atunci când ne iubeam
de la flacără la untdelemn

Dar nu-mi vei spune

Mă vei fixa în amurg,
în noaptea primelor zboruri,
îmi vei umple castanele de pe prag
cu miere
mă vei îndupleca să te refuz,
să nu-ți accept durerea,
dar te voi lăsa
să-mi străpungi platoșa din care mi-am făurit nașterea

Te voi lăsa
să pleci cu faptele mele
să-mi digeri cele mai neplăcute melodii ale hranei
să încetezi a vorbi..