Raze de stropi alunecă pe ceașca
Ce proaspătă așteaptă să dea aromă-n viață.
Aburul se ridică și urcă pe o treaptă
Ce tot așteaptă-n șoaptă, să fie încălcată.

Pedeapsa e uitată prin galbene pamflete
De autorul trist, ce trage o găleată.
Se scurge pe alături o dâră ce servește
Drept punct final spre creste.

Atinge orizontul și uită să plătească
Tributul menit să-l poate mai departe,
De poarta ce-a atins-o
ÃŽn visul de ieri noapte.