Fericire ce ești!


îmi port capul pe umeri
Ca Sisif bolovanul spre deal,
Nisipul din mine de vrei să îl numeri,
Pipăie marea pe pești, de pe mal –

Aș vrea să mă sting ca o candelă care
Avut-a pe lume un rost mai presus
De sine: să fie spre Domnul cărare
Așa de cuminte, și-așa de supus –

Aș vrea să mă sting, pâlpăind cu rușine,
Tu ceară mi-ai dat din belșug, și ți-am dat
Nici milă, nici rugă, nici sprijin, nici bine,
Ci numai păcat –

Ca o nemernică toacă mai bate
Inima mea, și Te rog s-o oprești,
Zilele mele să le dăruiești
Celor ce-ți cântă fericirile toate

Cu viața lor sfântă… Fericire ce ești!