Culmea! Nu mai îmi simt tălpile
pe care m-am născut.
Oare zeul Nepăsării m-a ascultat?
Ce mai așteaptă viața de la mine
Dacă nu sensul adevărului suprem?

Și dacă aș fi mamă, probabil
copilul meu s-ar impiedica de pietre.
Și dacă Timpul nu ar mai goni
pe lângă mine, poate m-aș opri în loc.

Nici nu știu ce mai simt
pentru multele păsări ce mă dor...
Scoate din mine duhul, omoară-mă o dată
pentru a putea trăi...
Vreau să știu CUM să mor,
Altfel, ea, moartea, nu își are sensul.
Acum înțelegi, Idol înfumurat, ce e cu mine?
Redă-mă...!
Urâților!


03.09.2001
-Timișoara-