Așa o furtună puternică
nu ai mai fost niciodată.
Știu acum, dislexică și reminiscentă
că ieri nu a fost azi
și nici mâine nu va fi.
Tot fără sens mă împresori
c-un fum amăgitor,
ce-mi intră-n vene, mă paralizează.
Mi-au mai rămas doar
primăveri dislexice,
oameni dislexici,
cuvinte dislexice
și piatra.
Piatra, roasă-n colțuri
și în tălpi,
o idilă într-un troleibuz,
brațe prea frânte
și un platonic
I love you
part one.

Din ciclul "puncte puncte".