Jerusalim, noaptea viselor, divinitatea atât

de aproape,dispare aroganța spirituală,

apare grădina noastră în lumina feerică,

revelația

Zidul Plângerii noastre

singura scena din viața

în care te simți tu însuți

spatele la public

cu degetele răsfirate, plângând

cu inima pe zidul de granit

te rogi pentru copiii tăi, poporul tău

când lumea-ți pare surdă...

și zidul împietrit îti dă

speranță,

îl părăsești, încet, cu fața spre el,

simțindu-i încă energia,

te întorci apoi,

spre cei care te-au rănit, ne-au rănit,

și încerci

din nou

să-nfrunți

legea junglei noastre.


Jerusalimul meu,


redă-mă.
redă-ne, e timpul secolului promis!


Bianca Marcovici
1983-2006

( fotografia care apare în site, Delu Marcovici)