Ochii aceia!
Erau negri, mari,
limpezi si bogati.
Erau ochi pe care nu-i uiti,
erau ochi
ce te urmaresc in somn,
da,
chiar si in somn,
cand totul este negru,
dar negrul lor,
doar negrul lor,
ramanea vizibil.
Ochii aceia...
erau ochi de poezie,
meritau totul.
Ochii aceia negri
ce nu puteau fi cuceriti,
ochi absorbind lumina,
nelasand-o sa plece,
ei doi,
nevazutii...