Ma regasesc la vechea poarta
a sufletelor ratacite
si-mi caut cu durere moarta
visele-mi calde,ne-mplinite;
rasar din lumea negraita
a neganditelor himere
si-mi las gandirea decrepita
la adieri de cant sa spere;
astept cu sufletul gramada
sa ma gaseasca viu lumina
a unui felinar de strada
sa am pe cine sa dau vina;
aduc pe gandurile-mi moarte
sa doarma umbrele tacerii
si zac pe pagini vechi de carte
dand ultimul tribut durerii.