ea doarme,parcă de secole
cu buzele-i strânse,a durere
buze pe care au fost și zâmbete
doar două,mult prea mult pentru ea
cufundat în părul ei pădure
pierdut între sânii ei
îi soptesc...îi urlu...îi cânt
gelozie,ură,dragoste...
iubesc să o urăsc cu atâta dragoste
urăsc să o iubesc cu atâta silă
ea știe sigur ...
oare știe? da,știe...
sau...poate nu știe că trebuie
să știe vreodată ceva
ea doarme parcă de o veșnicie
cu pleoapele coborâte asupra lumii
"deschide ochii,dă-ne lumină din nou"
mă pomenesc strigând...
ea știe sigur că este
conducătoarea lumii...