Du-mă birjar, departe-n noapte du-mă !
Era un cântec ce-l cântase Gică.
Și cum cădea ca uns la una mică,
Dar cel ce-a pus nectar rămase humă.

Cât a fost viu, îl așteptam să zică
Ceva de prunci de viață și de mumă,
Iar glasul cald parcă în bolți răsună
Þesut pe firul sobru de arnică.

Ai vrea să spui că-și împlinise veacul
Și că spre Rai senin și drept s-a dus,
Că la tristețe îi găsise leacul.

A pregătit concert acolo sus.
În stal Măritul și-a întins hamacul,
Iar îngeri vor la porți bilet în plus.


28 septembrie 2006