Prietenii mei



Prietenii mi-au fost dușmani mai buni decât dușmanii –

Ei știu o picătură chinezească mai subtilă

Să-mi picure pe nervi, în loc de milă –

Se cade să-i iubesc mai mult, căci sunt varanii

Ce-mi dăruiesc otrava lor, umilă –



Și cel mai bun prieten ce îmi sunt,

Mai bine știu să mă urăsc pe mine,

Se cade să iubesc acest pământ

Ce-mi poartă numele, să îi răspund cu bine

Când îmi ingroapă inima în vânt –



Sărmani dușmani, de-ați ști și voi tristețea

Ce o încerc, știindu-vă miloși,

Și blânzi, și-atât de buni și de frumoși,

Văzând cum mă ajunge bătrânețea,

Și nu îmi sunteți prieteni ticăloși –



Se cade, prieteni, să vă-ntind potire

De flori de sânge din nimicul meu,

Și vouă, dragi dușmani, să vă declar că n-am iubire,

Am dat-o prietenilor, iubitori de Dumnezeu…