Admirație în deșert

Am regretat toate zilele frumoase –
în nici una dintre ele nu erai cu mine.

Credeam că doar alături de tine
voi putea desluși acea lumină
mirifică ce mi se-așeza în cale.

Inima nu-mi rezista
la atîta admirație în deșert.

Plîngeam necontenit
de parcă asistam
la propria-mi înmormîntare.

Nu înțelegeam cum poate fi
atît de frumos împrejur
și eu – atît de singură.

Îmi părea rău atunci că nu pot fi
măcar pentru o clipă magician
să chem ploaia și furtuna -
să-ți ocupe locul.

Astăzi, fiindcă nu pot schimba
nimic în timpul probabil,
tai pur și simplu toate zilele din calendar
cu un pix roșu.