Azi umblam după sfinți nu știam că sunt acasă că stau la masă că sunt însetați poate flămânzi mi-am spus
Așteaptă

Așa o oră un ceas ușa era deschisă se auzeau vorbind nu înțelegeam nimic sfinții vorbesc în limba lor de aceea tot mai des ne rugăm

Auzi femeie zic bine ar fi să-i lăsăm să doarmă la noi în noaptea asta nu ne iubim pune așternut nou lasă lumina aprinsă poate în sfârșit vedem cum dorm sfinții

Vom mânca la o masă prin vecini vom dormi sub cerul de deasupra peste el trece în fugă Domnul și plouă cu frig mâine udăm pământul cu dragostea noastră

Să mergem strângem pe mâine masa vezi de au rămas ceva firimituri lasă castronul și pita așa cum sunt lasă lingura de lemn și cuțitul neatinse o vreme
Vom arăta oaspeților noștri locul unde au șezut sfinții la masă vorbele lor neânțelese sunt în aer Nu respira iubito nu acum când încep să înțeleg în sfârșit că nu cu moartea mea plec la drum

Ești fericită acum?
Și tu spui DA aceasta în timp ce la ușă bat din cei cu aripi
Doamne câți sfinți ai în oaste și pe câți să primim
Casa noastră e pe jumătate apă cealaltă pasere

Iar vin și spun că Domnul când se simte singur trimite oameni prin lume

lasă ușa deschisă creștine!
nu plânge
Domnul vine și pleacă